Pregătim procesul de resălbăticire! Şi noi simboluri pentru judeţ (pamflet)

Stema CS
Stema CS
« 1 de 2 »

Judeţul Caraş-Severin îşi pierde simbolurile. Furnalul din Reşiţa, singurul rămas în picioare din tot spaţiul bănăţean, chiar şi din cel transilvan, rugineşte vertical, cu demnitate. Nebăgat în seamă, mai picoteşte de  oboseală, că i-au ruginit încheieturile. Când îl vor lăsa genunchii va pica pe burtă, scăpând firma în curtea căruia se află de o costisitoare demolare. Locomotivele îşi dorm şi ele somnul de veci în Muzeul Locomotivelor cu Abur din Reşiţa. Ele, locomotivele, mai au o şansă la un dram de nemurire, căci le mai vopseşte cineva, din când în când, şi le mai dă o mână de fân proaspăt cosit dintre liniile care nu duc nicăieri. Uzinele de Construcţii de Maşini din Reşiţa dormitează. Visează la proiecte hidroenergetice indiene, în timp ce rândunelele şi-au făcut cuiburi trainice prin halele amorţite şi pe podurile rulante înţepenite. Semmeringul Bănăţean, calea ferată Oraviţa-Anina, a obosit de atâtea promisiuni şi scârţâie pe la curbe, dar, perseverentă continuă să-şi care de la o haltă la alta cei doi călători zilnici, care se duc pe la sălaşe să-şi hrănească cele două găini şi cei trei câini care le păzesc. Măreţul Hercule de pe Valea Cernei e încă verde. Verde coclit. Semeţ, Hercule păzeşte tunurile date prin hoteluri de capitalişti îndrăzneţi, fără capital. Minei de la Anina i s-a-nfundat definitiv, iar Mina de la Moldova Nouă a devenit celebră pentru lacul fără apă, Tăuşani, care este, de fapt, un deşert toxic de praf. Industria caraş-severineană şi turismul s-au luat de braţ şi se scufundă încet-încet, în paşi de valţ, acompaniate de sonurile Coşavei. Desenatorul stemei judeţului a încercat să fie prevăzător şi a evitat să reprezinte aceste simboluri pe scut. Totuşi, i-a scăpat semnul mineritului, care nu mai este, şi roata dinţată, simbol al construcţiilor de maşini. Nu a bănuit că vor dispărea aşa de rapid. În mijlocul stemei stă un legionar roman, cu suliţă şi scut. Sigur că stă aiurea, fiindcă păzeşte o albină şi un pod de piatră imaginar. Albinele, sigur, mai există, dar mierea se vinde greu. Ne mai lăudăm cu ea pe la târguri internaţionale, dar diplomele nu ţin loc de bani. Soluţia, însă, a venit în mod natural. Europa a pus mână de la mână şi ne-a trimis nişte zimbri. Să-i resălbăticim prin pădurile de la Armeniş. La procesul de resălbăticire suntem specialişti prima-ntâia! Se vede de la distanţă că judeţul s-a resălbăticit deja cu sprijinul autorităţilor şi al populaţiei. Pentru resălbăticire nu trebuie decât să ai răbdare. Să priveşti şi să asculţi cum creşte iarba. Şi mărăcinii. Şi zimbri, bineînţeles! Aşa că, de acum înainte unul dintre simbolurile judeţului trebuie musai, neapărat, să fie zimbrul. Codri nu. Deoarece codri o să-i vindem pe telefoane mobile şi internet. Deşi ciulinii vor creşte înalţi, ne vom găsi uşor unii cu alţii pe feisbuc. Ce poate fi mai minunat decât un chat pe feisbuc în mijlocul unui pampas sălbăticit şi poliflor! Aşa că, propun ca noi simboluri pentru judeţ: zimbrul, feisbucul şi ciulinul.

Matei Mircioane

Related Posts

Leave a Reply